Exista persoane care pot afirma cu certitudine “Cartea a fost mai buna!”, dar eu nu sunt una dintre ele ☺. Au fost dati cand mi-a placut mai mult versiunea scrisa si dati in care mi s-a parut ca filmul reda mai bine povestea. Am terminat Daneza zilele trecute si pentru ca mi-a atras atentia trailer-ul filmului cu Eddie Redmayne si Alicia Vikander, m-am hotarat sa-l urmaresc si sa fac o comparatie intre cele doua versiuni.
Daneza e inspirata de caracterele reale care au trait in Copenhaga anilor ’20, mai exact de povestea reala a lui Lili Elbe, care a sfidat conventiile vremii si limitele medicinei la momentul respectiv devenind prima femeie transgender. Este vorba despre o cautare a sinelui atunci cand exteriorul nu se potriveste cu persoana interioara: un barbat nascut cu trup de barbat, dar cu spirit de femeie.
Cartea incepe cu povestea unui cuplu de pictori. Sotia, Gerda, isi roaga partenerul, pe Einar, sa-i fie model pentru un tablou. Subiectul portretului, o cantareata de opera, prietena apropiata a celor doi, este ocupata, asa ca Einar, avand caracteristicile fizice necesare sa poarte rochia, ciorapii si pantofii Anei accepta sa-i fie model sotiei sale. Einar este surprins de cat de mult ii place sentimentului rochiei pe piele si astfel se naste Lili Elbe. Aceasta scena o regasim si in film, dar acesta impresioneaza mai mult prin imagistica. M-a transpus in atmosfera timpului si a locului mult mai bine decat a reusit s-o faca textul scris.
Este o poveste neobisnuita despre o iubire neconditionata, care sparge barierele genului, si despre sacrificiile si compromisurile la care recurg oamenii pentru a incerca sa gaseasca fericirea. Pentru mine personajul central nu e Lili / Einar, ci Gerda – mai mult in carte, decat in film. In romanul scris de David Ebershoff, Gerda il sustine pe sotul ei sa-si descopere si sa-si indeplineasca adevarata identitate fara a sovai prea mult. Stie ca o sa-l piarda in proces, dar iubirea pe care i-o poarta e mai presus de interesul ei egoist. In film, insa, Gerda prinde voce. Desi il ajuta pe Einar, nu o face atat de repede si fara ezitari.
De asemenea, relatia initiala dintre cei doi e mai afectuoasa, mai romantica in film. Desi si in carte imi dau seama de legatura lor incredibil de stransa, chimia e palpabila pe ecran si ma fac sa indragesc mai mult cuplul. Implicit, sa-mi para mai rau de “tranzitia” lui Einar si pierderea pe care o sufara Gerda. In plus, reactia ei la tranzitia sotului pare mai verosimila.
In film lipsesc informatii importante: casnicia anterioara a Gerdei, fratele ei geaman, relatia cu familia. Probabil s-au gandit ca povestea e si asa destul de lunga fara adaugarea unor personaje suplimentare.
Mi-a placut cartea, am terminat-o in doua zile, lucru care nu e dificil de facut avand in vedere ca are in jur de 400 de pagini. Nu a fost genul de lectura pe care sa o devorez, dar am citit curioasa fiind sa vad cat de departe merge Lili si cat poate sa indure Gerda. La final, Lili mi s-a parut nerecunoscatoare. Daca la inceput personajul a starnit empatie in mine, spre sfarsit simteam ca ma irita. De asemenea, desi Gerda era o persoana plina de curaj si pasiune in relatiile cu restul familiei, mi se pare ca a fost prea indulgenta. In film, lucrurile nu stau asa. In film, mi-e draga Lili, mi-e draga relatia ei cu Gerda si empatizez cu ea, imi pare rau pentru suferinta ei. Mi se pare ca e constienta de sacrificiile si dovezile de iubire ale “fostei sotii”.
Cat despre final, ambele versiuni sunt bune, dar o prefer pe cea din film – e mai romantica, mai dulce, mai heartbreaking.
In concluzie, desi mi-a placut cartea destul de mult si chiar m-a facut sa-mi doresc sa cumpar alt roman premiat al lui David Ebershoff, The 19th Wife, de data aceasta trebuie sa recunosc ca filmul m-a impresionat mult mai mult.
Ati citit cartea? / Ati vazut filmul?
Cum vi s-a parut?
Love, K.
