Experienta mea cu Diabetul Gestational

Riscul de a fi prea bine informata e ca te gandesti mereu la ce se poate intampla rău sau ce probleme mai pot aparea în sarcina. În cazul asta, insa, desi citisem despre diabetul gestational, mi-am zis ca o sa fie totul ok, mai ales ca nu eram în categoria “de risc”. Little did I know. ?

Pentru a depista diabetul gestational a trebuit sa efectuez testul de toleranta la glucoza. Acesta se face intre 24 si 28 de saptamani, pe mine medicul m-a trimis la 30 de saptamani. Exista unele semne care ar putea indica diabetul gestational, cum ar fi marimea copilului – el este de obicei mai mare (masuratori, greutate) decat varsta cronologica. A fost si cazul nostru, dar mi-am zis ca e normal sa aiba capul mare, doar e copilul meu. ? În plus, doctorița care mi-a monitorizat sarcina m-a liniștit mereu spunându-mi ca cel mai probabil e constitutional mai mare. Nu parea deloc ingrijorata, mai ales ca restul lucrurilor – placenta si lichidul amniotic se prezentau bine. Probabil de aia nu eram nici eu în alerta. 

A trebui sa merg la testul de toleranta la glucoza la prima ora, pe stomacul gol, fara sa fi baut apa sau macar sa ma fi spalat pe dinti. Mi s-a recoltat sange cum am ajuns, apoi mi s-a dat o solutie (glucoza amestecata cu apa) pe care sa o beau. Substanta era foarte dulce, dar nu insuportabila asa cum am mai citit din experiențele altor persoane. Nu mi s-a facut rau, alt lucru cu care am vazut ca s-au confruntat alte mamici. Mi s-a luat sange din nou la 1 ora si apoi la 2 ore de la administrarea glucozei. Intre timp, eu am dormit.

Rezultatele au venit in cateva zile. Primele doua valori erau in limita, cea de-a treia era mai mare decat ar fi trebuit sa fie. Si uite asa am fost diagnosticata cu diabet gestational. Căutând pe internet, am aflat ca pe vremuri era nevoie ca doua valori sa fie peste limite pentru acest diagnostic, dar acum o singura valoare depasita (sau egala cu limita) este suficienta.

Nu am diabet in familie, nu am istoric de sindrom de ovar polichistic, nu sunt obeza si nici nu m-am ingrasat mult in sarcina, dar iata ca am avut ghinionul de a fi printre cele 3%-10% care dezvolta aceasta afecțiune în sarcina. 

Credits: www.puidepoze.ro

Prima oara am consultat un dietetician (Sigina Pop) care mi-a explicat ce, cum si cât trebuie sa mananc. A doua vizita a fost la diabetolog care mi-a explicat ca exista mai multi factori de tratament: exercitiile fizice (mai dificil de realizat in trim III, dar am facut zilnic plimbari scurte plimbând cățeii – eram în full lockdown), dieta si medicamentatia. Ultima e interzisa in sarcina si raman injectiile cu insulina. Din fericire, avand doar ultima valoare marita, doamna doctor a considerat ca nu va fi nevoie de asta. Mi-a recomandat sa cumpar un glucometru cu care sa-mi masor zilnic glicemia si sa-i trimit rezultatele dupa o saptamana pentru a vedea daca trebuie instaurata insulinoterapia. Am mancat conform dietei si mi-am luat glicemia de 6 ori pe zi, neavand niciodata o valoare peste limitele impuse. Asa ca recomandarea a ramas sa continui cu dieta si auto-masurarea.

În cele mai multe cazuri acest diabet dispare dupa sarcina dar trebuie avut în vedere riscul de 3 ori mai mare de a-l dezvolta pe parcursul vieții fata de femeile care n-au avut aceasta afectiune in sarcina. 

Nedepistat si netratat, diabetul gestațional prezintă riscuri numeroase atât pentru mama (avort spontan, preeclampsie, hipertensiune) cât si pentru fat (prematuritate, macrosomie).

Inainte de diagnosticare Vlăduț era cu 2 saptamani mai mare decat varsta cronologica. Ba chiar capul era cu 3 saptamani mai mare, lucru care nu ma speria in mod deosebit, pentru ca așa cum va ziceam mai sus, e trasatura de familie. La urmatoarea ecografie, dupa 2 saptamani de dieta, toate măsurătorilor lui corespundeau cu varsta cronologica. Nu stiu daca a fost coincidenta si s-ar fi stabilizat si fara dieta sau daca dieta a fost cea care a dus la aceasta schimbare. 

Dupa ce s-a dus tristetea initiala, pot sa spun ca m-am obisnuit cu dieta si auto-masurarea si nu mi s-au mai parut atat de tragice. Ba chiar am gasit si un silver lining, am slabit si am ajuns la 37 de saptamani cu un surplus de 7 Kg in sarcina. 

Din ce-am citit, în cazul diabetului gestational, recomandate ar fi inducerea la 38 de saptamani si nasterea prin cezariana. La morfologia de trimestrul III, medicul care se ocupa de sarcina mea a zis ca nu ar vrea sa o programam mai devreme de 39 de saptamani. Intre timp, au aparut alte probleme care au facut aceasta data imposibila, dar mai multe despre asta in următorul articol. 

— Astazi, 12.11.2021:

Dupa nașterea lui Vlăduț am continuat să-mi iau glicemia constat în primele luni, valorile fiind mereu în limite. Am amânat sa merg la analize pentru ca era dificil cu un nou-născut. În plus, cred ca unei părți din mine ii era frica de ce ar putea descoperi. La 1 an si 3 luni, mi-am făcut curaj si am mers la recoltare. Sunt fericita sa va anunț ca toate valorile sunt în parametri normali si nu mă încadrez nici la diabet, nici la risc crescut de dezvoltare a diabetului. Asta nu înseamnă ca am scăpat de tot. Va ziceam mai sus ca am un risc mai mare decât al altor femei de a-l dezvolta pe parcursul vieții si un risc ridicat de a-l dezvolta din nou în cazul unei a doua sarcini.

Luand totul în considerare, am fost un caz fericit. 

Sper ca experiență mea sa va ajute. Daca aveți întrebări, lăsați-le în căsuța de comentarii sau pe mail.

* prima parte a acestui articol este scrisă la scurt timp după nașterea lui Vlăduț.

Love, K. 

Citeste si: 

? CUM SE FOLOSESTE EFICIENT POMPA DE SAN ELECTRICA

? DESPRE CEZARIANA, EXPERIENTA SANADOR SI INGRIJIREA POST-PARTUM