Despre cezariana, experienta Sanador si ingrijirea post-partum

Dupa nastere cele mai dese intrebari au fost legate de cezariana. De inteles, si eu aveam emotii inainte de operatie, cu atat mai mult cu cat urma sa fie si prima din viata mea. Cand am exprimat aceste temeri pe social media am primit, in cea mai mare parte, mesaje de incurajare si povesti cu final fericit. Cea pe care o veti citi astazi nu face exceptie.

Acestea fiind spuse, va avertizez ca urmeaza o postare cu detalii nu tocmai delicate, continuati pe “riscul” vostru. 😏

Cu pasi repezi spre cezariana de urgenta

Luni, la 36 de saptamani si 6 zile, am inceput sa simt niste scurgeri caldute. Am cautat pe internet si am aflat ca ar putea fi scurgeri de urina, perfect normale. Eu, insa, nu simteam ca ar fi vorba de asta. Pentru a ma convinge, am folosit absorbante si am descoperit ca lichidul era incolor si inodor. A doua zi i-am scris doctoritei mele, care n-a parut foarte ingrijorata, dar am insistat sa vin Miercuri la control mai ales ca scurgerile pareau sa se amplifice in fiecare zi. Preferam sa fiu catalogata drept anxioasa si exagerata decat sa fie ceva in neregula, mai ales dupa toate problemele pe care le-am experimentat in sarcina.

La consult a descoperit ca am colul sters si m-a trimis a doua zi la camera de garda, spunandu-mi ca “nu mai prindem weekend-ul”. Avusesem dreptate si intalnirea cu Vladut se apropia cu pasi repezi.

Joi m-am prezentat la Sanador, la camera de garda. In urma consultatiei si monitorizarii fetale, domnul doctor (trebuie neaparat sa-i aflu numele pentru ca mi s-a parut foarte competent) a insistat sa fiu programata pentru cezariana a doua zi, la 37 de saptamani si 3 zile. Mi-au facut si analizele necesare pentru internare plus testul pentru Covid19, iar acasa doctorita a insistat sa fac si injectii cu dexametazona pentru maturarea plamanilor celui mic. Desi eu aveam diabet gestational, iar dexametazona creste glicemia, doctorita a considerat ca e un risc pe care trebuie sa ni-l asumam.

A doua zi eram programata pentru cezariana la ora 10:00. La 9:00 am fost internata, a trebuit sa astept rezultatul testului pana atunci. Daca ar fi iesit pozitiv, as fi fost transferata la maternitatea Bucur. Nu mancasem de 12 ore si nu bausem apa de 3.

Si aici incepe distractia...

Rezultatul testului doctoritei cu care urma sa nasc nu venise. Au urmat 8 ore de asteptare in care n-am avut voie sa mananc sau sa beau apa, in care ea imi scria incontinuu ca suna si incearca sa urgenteze lucrurile, in care ma sunau ai mei ingrijorati si in care toti cei dragi mie isi pierdeau rabdarea. Omar astepta vesti in fata spitalului pentru ca, fiind pandemie, nu i s-a dat voie sa ma insoteasca. Desi mi-au cerut numarul lui de telefon pe 3 formulare separate, cei de la Sanador nu l-au sunat cu vesti despre mine/noi. Nici macar dupa ce am nascut.

Operatia de Cezariana

Am gasit si o parte buna in toata aceasta epopee. Cand a venit momentul operatiei eram atat de molesita si de obosita incat am uitat complet de spaima si tot ce-mi doream era sa se termine mai repede si sa-l vad pe cel mic sanatos.

Am repetat istoricul a 3-a oara (trombofilie, diabet gestational, colestaza, RH negativ, miopie) si am fost dusa in sala de operatii. Mi s-a facut rahianestezie pe care, sincera sa fiu, nu am simtit-o asa invaziva cum citisem online. De acolo m-au legat pe masa, rastignita cumva, si am inceput sa simt ca miscarile mele nu mai erau deloc ale mele. Eram manevrata cu multa grija si delicatete si atmosfera era una joviala si relaxata. Chiar a fost o experienta placuta, desi ma apucase tremuratul, nu de frica, si am si vomitat putin ca reactie la anestezie.

Vlad a aparut in maxim 5 minute, la 18:20, mov si congestionat de plans. Evident ca m-a luat plansul si pe mine. A fost un val de emotie pe care nu stiu cum sa-l descriu, dar n-am putut sa ma abtin. In sfarsit, dupa toate, aparuse cel cu care vorbeam in fiecare seara, care ma lovea cu piciorusele si pe care l-am purtat cu grija atatea luni. A primit 9, nota maxima pentru o nastere prin cezariana – 2,890kg si 49cm. I-au apropiat capusorul de fruntea mea, ca o prima introducere, si l-au dus la neonatologie pentru restul investigatiilor. Pentru mine a continuat operatia inca 20-30 de minute.

In punctul asta deja se instalase o stare de calm extraordinara. Nu stiu daca de la anestezie sau de la nasterea propriu-zisa, dar ma simteam ca pe un nor. Nu ma durea nimic si totul era bine in lume, mai ales ca tot personalul imi vorbea cu mult calm. Ma simteam in siguranta. La final m-au mutat pe o targa si m-au dus inapoi in rezerva.

Imediat dupa nastere burta arata ca la 4-5 luni si era foarte gelatinoasa. S-a mai retras de atunci, nu mult, dar “textura” a ramas aceeasi.
In prima zi in maternitate am avut sonda si ciorapi de compresie. La cateva ore am inceput sa am dureri usoare, dar oricum mi se administrau mereu calmante. Nu am avut nici dureri de cap in urma anesteziei, ba chiar cea pe care o aveam de o saptamana m-a parasit imediat dupa nastere, in sala de operatii.

Singurul moment mai dificil a venit a doua zi, cand a trebuit sa ma ridic. Am simtit o durere ascutita, la care nu ma asteptam, iar drumul pana la baie a fost chinuitor. In timp ce ma spalam pe dinti am simtit o ameteala puternica, asa ca doamnele asistente m-au condus repede inapoi in pat. Urmatoarele plimbari au fost mai usoare si am inceput sa le fac singura. Pana la externare, eram deja destul de sprintena, iar intr-o saptamana de la nastere – as good as new.

Sincera sa fiu, mai rau decat operatia in sine m-a deranjat balonarea. Mi-era greu sa dorm din cauza disconfortului, dar aparent e un raspuns normal dupa nasterea prin cezariana.

Dupa 2 ore de la nastere mi-au adus si “mugurelul”, care mi s-a parut foarte frumusel si tare, tare mic. In comparatie, acum, la 2 luni, e ditamai flacaul. L-am pus la san, stangace si cu foarte putin ajutor din partea asistentelor, dar nu aveam lapte la momentul respectiv (apare mai tarziu in urma unei operatii de cezariana) si mi-au cerut acordul semnat pentru a-i da lapte praf. Stiu ca exista o mare aversiune in online impotriva acestor practici, dar mie chiar nu mi-a pasat. Primordial pentru mine era ca el sa fie hranit, cu atat mai mult cu cat eu am crescut exclusiv cu lapte praf.

L-au mai adus sa-l alaptez de-a lungul celor 3 zile, fara prea mare succes. In ultima seara mi s-au umflat sanii foarte rau si, la palpare, simteam niste galme enorme. Consultantul in alaptare, mentionat in contract, a fost prezent doar pe hartie. In maternitate n-am primit cine stie ce ajutor sau sfaturi. Cand am intrebat de consultant mi s-a raspuns, pe un ton acru, ca cel mai bun consultant e copilul. In ultima seara, la insistentele mele, mi s-a adus o pompa manuala, cu care am reusit sa extrag doar cativa ml pe fundul biberonului.

Ingrijire post-partum

Ajunsa acasa aveam dureri groaznice, sanii erau inflamati si rosii. Noroc cu pompa mea dubla de la Spectra si un masaj extraordinar de dureros si lung facut de sora lui Omar. Am continuat sa ma mulg periodic in urmatoarele zile si, din fericire, am reusit sa evit complicatiile.

Acasa am ingrijit operatia cu Betadina si Stratamed. La 10 zile dupa cezariana am fost sa-mi scoata firele si am folosit Strataderm pentru estomparea cicatricei. Zona respectiva e amortita chiar si acum, dupa doua luni, si din ce am citit din experientele altor femei, poate sa dureze chiar si 1 an.

O chestie de care am aflat de-abia in timpul sarcinii a fost sangerarea post-partum, mai exact eliminarea lohiilor, care poate dura pana la 6-8 saptamani. Initial au fost lohii rosii, apoi galbene, rosii din nou (ultimul val) si pe la 7 saptamani s-au oprit. Acum, la 2 luni si aproape doua saptamani, mi-a revenit si menstruatia.

Tot la 7 saptamani dupa nastere, am fost la ecografia transvaginala, pentru a vedea daca totul e in regula, si urmeaza un test Papanicolau dupa alte 3 luni.

Bagaj maternitate

Am luat cu mine: dosarul de sarcina (cu analize), telefonul si incarcatorul, portofelul, papuci de baie, deodorant si o perie de par. Restul lucrurilor de care aveam nevoie au intrat in contractul cu Sanador.

Bagajul de care veti avea nevoie difera in functie de maternitatea aleasa, asa ca intrebati inainte ce vi se asigura ca sa stiti ce trebuie sa luati cu voi. O sa fac o lista cu chestiile care mi se par mie importante, pe langa cele mentionate deja:

• absorbante mari,
• lenjerie de unica folosita,
• camasi de noapte (care sa fie utile la alaptare),
• pompa de muls (pentru a evita problemele pe care le-am avut eu),
• prosoape,
• gel pentru ingrijirea mameloanelor,
• haine pentru tine si cel mic (pe care sa le folositi la externare),
• periuta si pasta de dinti.

La acestea se adauga si produsele pentru bebelus (aleze, scutece, crema pentru iritatii, ser fiziologic, comprese sterile) la unele maternitati de stat.

Experienta Sanador

Per total, am fost multumita de serviciile celor de la Sanador. Cezariana a decurs perfect si asistentele si moasele care s-au ocupat de mine au fost extraordinar de dragute si de atente. Cele de la neonatologie, not so much. Politicoase, dar distante si fara prea mare chef de a raspunde la solicitari si intrebari. Consultant in alaptare nu am avut, cum va ziceam mai sus, iar baita si toaleta mi-au fost aratate la nivel teoretic, in cateva minute.

Ingrijirea medicala a fost top notch, comunicarea cu doctorii destul de buna, dar pe repede inainte (nu stiu cum ar fi fost daca existau complicatii), mancarea a fost OK, ca de regim, si salonul mereu curat.

Plata contractului a fost facuta la internare, iar la externare am platit testarile metabolice, screening-ul auditiv, tratamentul la lampa (pentru ca a avut icter fiziologic) si extra analize din cauza unei valori PCR marite. Ce nu mi-a placut si mi-a ramas intiparit in minte a fost ca mi s-a spus, de doua ori, ca la externare voi primi copilul de-abia dupa ce fac plata. Ca si cum as fi platit pentru el si nu era al meu to begin with. Imi amintesc de chestia asta de fiecare data cand vad la Tv reclama Sanador .

Pentru rezultatele testarii metabolice cat si restul analizelor mele a trebuit sa sun eu, desi aveau numarul si adresa mea de email si mi s-a zis ca le voi primi cand sunt gata. De asemenea, uitandu-ma pe fisa de externare zilele trecute, am descoperit ca au gresit RH-ul copilului si am sunat sa clarific situatia. A trebuit sa trimit un mail si am fost sunata in aceeasi zi pentru a gasi o solutie. As oferi experientei un 8.5, desi recunosc ca pe masura ce trece timpul, nemultumirile se atenueaza si ramane doar experienta pozitiva a intalnirii cu Vladut.

Daca mai aveti intrebari sau am ratat ceva, lasati-mi un mesaj mai jos sau pe fb/ig/mail.

Love, K.

💡 Jurnal de sarcina – Trimestrele I & II

💡 Prima luna acasa cu bebe Vlad