Prima luna acasa cu bebe Vlad

Daca pana atunci treceai prin viata ca o floricica lipsita de griji si nu te deranja nimeni, cand ramai insarcinata incepi sa primesti foarte multe sfaturi si indemnuri. De la alte mame, de la partenerii acestor mame (da, sunt si barbati care tin sa-ti povestesca ce si cum), de la rude si lista poate continua. Unele sunt binevenite si de ajutor, altele sunt invazive si de-a dreptul nepoliticoase. Dar despre subiectul asta vorbim cu alta ocazie. 😁 Printre sfaturile bine intentionate sunt cele despre prima luna acasa a copilului si despre adaptarea ta, ca mama. Insa, oricat de detaliate ar fi aceste sfaturi, nimeni nu te pregateste cu adevarat pentru ce urmeaza. In articolul de astazi am incercat sa acopar tot si, desi lung, veti vedea ca asteptarile difera de realitate. Oricat de mult am citit si oricat de mult m-am documentat, momentul cel mare m-a destabilizat putin.

Emotiile de adaptare

Despre nastere, primele zile in maternitate si experienta Sanador, am pregatit deja alt articol, asa ca nu o sa intru in acest subiect. O sa va povestesc, insa, despre emotiile din primele zile. Fiind acolo, in spital, ingrijita si ajutata de o armata de asistente, si revenindu-mi dupa cezariana, nu am apucat sa simt multe lucruri. Mi l-au adus pe Vlad la cateva ore dupa nastere si l-am vazut periodic pe parcursul acelor zile. Mi-a fost prea frica sa-l tin cu mine peste noapte, mai ales ca nici nu ma puteam ridica din pat. Lucrurile au inceput sa se schimbe pe masura ce se apropia momentul externarii. Cu o seara inainte n-am dormit deloc din cauza anxietatii. Iar aceasta lipsa de somn a continuat in urmatoarele doua saptamani. Nu e vorba ca n-as fi avut timp sa dorm, ci pur si simplu nu puteam. Tone de idei si ganduri imi circulau prin minte cu viteza luminii, planuri, frici, pur si simplu nu ma puteam relaxa suficient incat sa adorm. Si chiar daca reuseam sa inchid ochii o ora, ma trezeam speriata pentru ca mi se parea ca-l aud ca plange.

Era o stare foarte ciudata, iar cel mai bine pot s-o explic ca avand o ceata pe creier. Exact asa ma simteam, nu reuseam sa retin informatii, nu puteam sa fiu atenta, nu reuseam sa ma organizez. Tin minte ca inainte de nastere citeam pe grupurile de mame experientele altor femei care povesteau ca plang pentru ca nu se simt suficient de bune pentru copilul lor. Mi se pareau exagerari…pana am plans si eu primele doua saptamani din exact acelasi motiv. Ratiunea zboara pe fereastra, hormonii ii iau locul si emotiile sunt prea puternice pentru a fi gestionate. La fiecare plans al lui, oricat de mic si rar (pentru ca, spre norocul meu, chiar nu plange mult) ma simteam ca ultimul om. La orice crampa si part simteam ca e exclusiv vina mea, desi tineam si tin regim pentru colici (nu mi se pare ca ar influenta cu ceva lucrurile, dar o fac mai mult pentru linistea mea sufleteasca). Treaba asta cu plansul spontan, indoielile si ceata a durat aproape doua saptamani. Incet incet mi-am revenit, iar acum, dupa aproape 6 saptamani, pot sa zic ca sunt destul de calma. Observati ca am introdus si “destul” acolo pentru ca nu stiu daca voi fi vreodata la fel ca inainte. De dormit, dorm seara, atunci cand are somnurile mai lungi, si ocazional, in timpul zilei, odata cu el.

La 1 saptamana

Prima intalnire

Se perpetua mitul asta ca la prima intalnire cu copilul ti se inunda inima de iubire. Mamele cu care am vorbit si care, in privat cel putin, isi permit sa fie sincere, recunosc ca nu-i tocmai asa. Cand l-am vazut prima oara am simtit ca ma intalnesc cu cineva pe care-l cunosc de mult – doar fusesem impreuna si ii vorbisem zilnic timp de 9 luni, dar as minti sa zic ca am simtit o explozie de iubire din prima. Sigur, mi-era foarte drag de el. Pe masura ce a trecut timpul, sentimentele s-au intensificat. Astazi, de exemplu, ii declar iubirea zilnic. Mi se pare absolut superb si mi se face dor de el chiar si cand doarme. Aproape ca mi-as dori sa se trezeasca si sa se uite la mine cu ochii aia ca doua margelute. Imi imaginez ca in timp sentimentele astea vor deveni din ce in ce mai puternice, lucru care mi se pare si frumos si infricosator in acelasi timp.

Chestii administrative

In prima luna am rezolvat cu certificatul de nastere, stimulentul de nou-nascut si depunerea dosarului pentru alocatie. Am deschis un cont de economii in care ii voi vira alocatia pana la 18 ani, ca mai apoi sa foloseasca banii la ce-si doreste el.

Luni, cand am fost externati, a avut loc si prima vizita a pediatrei, cea care s-a ocupat si de Omar acum 35 de ani. Sa va mai zic ca am chemat-o din nou peste 2 zile pentru ca, din cauza cetei de care va povesteam mai sus, n-am reusit sa ma concentrez deloc pe ce mi-a zis? Cand a venit a doua oara eram pregatita cu intrebari, aplicatia de Notes deschisa si mult mai organizata. A mai venit o data in decursul primei luni, dar pastram oricum legatura pe whatsapp unde ii trimit intrebari si inclusiv poze. Da, am devenit mama aia care trimite “poze cu cacuta” 😅.

La medic de familie l-am inscris saptamana trecuta. Am tot cautat pe grupuri o recomandare care sa fie cat mai aproape de noi. Nu voiam sa ma plimb prin oras la fiecare control sau vaccin. Lucrurile au decurs foarte repede si a ramas sa ne revedem, daca nu apar probleme, la vaccinul de 2 luni. Pana atunci i-am facut programari la ecografiile recomandate la externare: abdominala, transfontanelara, de cord si de sold, pe care le va face la 6 saptamani. De fapt, doar ultimele doua mi-au fost recomandate la Sanador, dar ma stiti pe mine, precauta.
Si pentru ca sunt cum sunt, am fost si la Centrul de Siguranta Auto pentru instalarea scoicii in masina si pozitionarea corecta a bebelusului.

La 4 saptamani

Ingrijire & igiena

O problema de care o sa va loviti des e multitudinea de informatii si pareri, care uneori se bat cap in cap, inclusiv de la oameni avizati si profesionisti. Sa nu mai zic de alte mame, care uneori sunt chiar mai vehemente decat medicii. La inceput ma coplesea chestia asta. Acum fac ce faceam si in sarcina: citesc, ma informez si iau o decizie cu care sa fiu eu multumita. Altcineva oricum nu vine sa-l creasca, deci poate ramane cu parerea.

A durat cam 10 zile sa-i cada buricul pe care l-am ingrijit zilnic, la recomandarea pediatrei, cu betadina si baneocin. Baita face la 2 zile si il spalam pe cap de 2 ori pe saptamana. Folosim gel de dus si crema de La Roche Posay, Lipikar Syndet AP+, recomandat pentru nou-nascuti.

Curat ochii si nasul cu ser fiziologic si folosesc batista bebelusului pentru a-i scoate mucii.

Ii dam zilnic si 5 picaturi de Protectis dimineata si 6 picaturi de vitamina D3 de la Secom.

Pe la 4 saptamani a facut si acneea bebelusului. Am citit ca e ceva mai intalnit la baieti decat la fete, ca se datoreaza excesului de hormoni transmisi de la mama si ca dispare de la sine in cateva saptamani sau luni. La inceput foloseam si o crema recomandata de pediatra, dar acum am ales sa las lucrurile sa evolueze de la sine.

Pentru iritatiile de la scutec am incercat Sudocrem, Bepanthen si Cicaplast de la La Roche Posay. Singurul care a functionat a fost acesta din urma. In doua zile i-a trecut complet. In rest, le folosim pe primele doua la fiecare schimbare de scutec.

Colici / Hrana / Program

Pentru colici am incercat mai multe lucruri, dar dupa mai multe experimente, am ramas la Infacol si Gripe Water. Folosim, de asemenea, si o pernuta cu samburi de struguri pe care o incalzim in cuptorul cu microunde cand are crampe mai puternice. Din fericire, nu are crize puternice de colici si nici nu e de neconsolat. Il dau in leagan sau dau drumul la uscatorul de par si se relaxeaza imediat. Singurul plans care nu poate fi calmat e cel de foame.

Apropo de foame, e hranit mixt. Momentan are 5 mese de lapte matern (muls) si 3 mese de lapte praf pe zi. La san adoarmea repede si mananca foarte putin si pentru ca nu lua in greutate cum trebuie, am recurs la aceasta modalitate pentru a-l hrani. A inceput cu portii de 60ml, apoi de 90ml si acum a ajuns la 120ml. Initial puneam masurile de lapte praf in laptele muls, dar pe masura ce portiile s-au marit, n-am reusit sa mai tin pasul. Beau si ceai de stimulare a lactatiei, dar tind sa cred ca tine mai mult de autosugestie. Promit sa va povestesc si despre pompa si muls in alt articol.

Biberoanele si accesoriile pompei le spal cu detergent special de vase pentru copii si le sterilizez dupa fiecare utilizare. Desi parerile sunt impartite si aici, am preferat sa fim safe, cel putin pentru primele luni. Tot pentru primele luni mi-am propus sa spal hainele, prosoapele, paturile, lenjeria etc. cu detergent special pentru copii si sa le calc inainte de fiecare utilizare.

Din cauza pozitiei din burta, are piciorusele usor in interior. Kinetoterapeutul ne-a zis ca e ceva normal, deloc grav, si ne-a invatat cum sa-i facem masaj zilnic, acasa, urmand sa luam din nou legatura intr-o luna pentru update-uri. Folosim ulei de la Mustela si facem masajul cand e treaz.

La inceput dormea 15-16 ore pe zi, acum doarme 13-14 ore. Noaptea are trei somnuri legate de cate 3 ore, 2 ore si jumatate, iar in timpul zilei doarme pe reprize mai scurte si cu pauze in care sta treaz. Are cam 2, 3 sesiuni de genul pe zi in care facem masaj, ii vorbim/cantam, sta pe salteluta de activitati sau pe burta. I-am comandat acum si un carusel pe care sa-l atasam la patut. S-ar putea sa fie prea devreme pentru el, dar in ultima saptamana am observat ca a devenit mai interesat de jucarii si sunete.

Doarme in patutul lui. De cele mai multe ori adoarme singur, dupa masa, dar uneori are nevoie si sa fie leganat. Cand plange, se calmeaza repede in brate, la piept. Am tot auzit ca nu trebuie sa-l „invat” asa. Sincera sa fiu, daca nu m-ar durea spatele, l-as tine numai in brate, e adorabil! 🥰 In plus, am citit ca luatul in brate atunci cand plange il ajuta sa-si dezvolte independenta pentru ca se poate concentra in siguranta pe explorarea lumii inconjuratoare.

Pentru a ma ajuta sa tin “evidenta” folosesc aplicatia Baby Daybook unde introduc fiecare schimbare de scutec, masa si sesiune de somn. Am descarcat si Wonder Weeks, dar mai dureaza putin pana la primul salt mental, Guva pentru sunete si BabySparks si Kinedu pentru activitati. Momentan am doar versiunile free la ultimele doua pentru ca inca incerc sa-mi dau seama care e mai eficienta.

Final touches

Fiti pregatite, o sa primiti multe sfaturi nesolicitate. Chiar si critici din partea unor „super-mame” carora le place sa se ridice la rangul de martire. Incercati sa nu le luati personal, in realitate nu au legatura cu voi. Amintiti-va ca voi sunteti cele care ati purtat acel copil, ati facut eforturi si sacrificii pentru el si veti continua sa le faceti pentru tot restul vietii. Atata timp cat persoanele respective nu contribuie cu ceva la aceste eforturi, nu vad de ce le-ati baga in seama chiar si pentru o secunda.

Vreau sa va asigur ca o sa fie bine si ca o sa va descurcati no matter what! La inceput mi-era frica si sa-l iau in brate, sa ma vedeti cum il manevrez acum. Am invatat si ce inseamna fiecare plans si cum sa-l ajut de fiecare data. Sunt constienta ca vor veni si alte provocari si frici. Ma gandesc cu groaza la primul vaccin, prima febra, primul salt mental, prima eruptie de dinti. Dar stiu ca o sa fie bine si o sa trecem peste toate, la fel cum o sa o faceti si voi!

Daca aveti intrebari, le astept cu drag in comentarii sau pe Facebook/Instagram.

Love, K.

Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.