Pot sa trasez linii simetrice de eyeliner in mai putin de 1 minut, dar cu bucataria sunt paralela. Nu ma intelegi gresit, imi place sa mananc…oh vai, cat imi place! Dar cand vine vorba de a gati ceva propriu-zis, calamitatea e iminenta. Uneori, insa, ma conving ca nu-i asa dificil si, inspirata fiind si de iubitul meu care tot mai spera sa trezeasca in mine veleitati de gospodina, incerc inimaginabilul.
Cam asta a fost si cazul cand am decis sa fac orez cu legume. Dupa tone de comenzi la Wu Xing, m-am hotarat ca nu-i asa greu – pe principiul: “I can do it!”. Am sunat-o pe Denisa, ea fiind ceva mai versata in acest domeniu, care mi-a explicat pas cu pas ce trebuie facut: ce orez sa cumpar, ce legume sa cumpar, cum sa le tai…stiti voi, tot procesul. Parea chiar usor mandra. Nu stiu daca era pentru ca m-am hotarat sa gatesc ceva sau pentru ca am intrebat-o pe ea cum, dar pana aici vibe-ul era bun.
Zis si facut, ma duc la Mega, iau ce era pe lista si ajung acasa. Aici, primul semn de rau augur: aveam deja toate ingredientele acasa..si legume si orez, tot. Ar fi trebuit sa ma opresc atunci, mesajul era clar: “Le-ai luat degeaba!”. Dar eu nu si nu, am mers inainte. Am luat orezul, am citit instructiunile de pe cutie si le-am respectat intocmai. Am taiat si legumele – cam inestetic pot sa marturisesc – si dupa am pus totul in tigaie conform instructajului Denisei.
La final, cu bucataria murdara si totul vraiste, ma pun sa savurez orezul. Si, ce sa vezi, era nefiert! Si da-i si sun-o pe Denisa sa ma iau de ea ca nu m-a invatat corect. Si ma intreaba, senina, cat am lasat orezul la fiert.
“- Aaa, pai 10 minute, cat scria pe cutie! L-am pus in apa si am dat drumul la foc.”
…dupa cateva secunde de liniste vine replica consternata a Denisei:
…dupa cateva secunde de liniste vine replica consternata a Denisei:
” – Pai n-ai fiert si tu apa inainte?”.
Aaaa, nu! Pai era pe cutie?! Mi-a zis si mie cineva? Asa ca, m-am ales cu un orez nefiert pe care, din orgoliu, l-am mancat asa, mestecand incet si in scarba. In foarte mare scarba ☺. I-am povestit si prietenului meu, dar el nu si-a pierdut increderea in mine :)). Acum na, nu zic ca ma las de tot. Poate mai exista o sansa si pentru mine. Data viitoare as vrea sa-mi incerc norocul cu o supa crema. Doamne ajuta!
Voi ce peripetii aveti din bucatarie? ☺ Va rog spuneti-mi ca nu-s singura lipsita de talent.
Love, K.
