* Pink Friday va aparea in fiecare Vineri si va contine fie raspunsuri la intrebari primite de la cititoare, fie teme pe care am vrut sa le aduc in discutie in saptamana respectiva. Numele celor care trimit intrebari (pe mail, facebook etc.) nu vor fi facute publice sau vor fi schimbate. Evident, nu ma refer la intrebari legate de machiaj – aceasta rubrica va fi despre viata, despre probleme pe care le intampinam si, cel mai important, despre solutii! *
Nu e nicio rusine in a cere ajutorul altor persoane – fie ca e vorba de directii pentru a ajunge la destinatia dorita, fie ca e vorba de un task pe care nu reusiti sa-l indepliniti, fie ca e vorba de o situatie emotionala din care nu puteti iesi. Iar acesta din urma e probabil cel mai greu de cerut. Deseori cea mai mare nevoie e de cineva dispus sa asculte, de o imbratisare, de un umar pe care sa-ti odihnesti capul impovarat de ganduri.
& via pinterest
Nu va fie frica sa vorbiti cu familia sau prietenii – nu va vor judeca si nu va vor considera “slabe”. Fiti suficient de inteligente incat sa stiti cand aveti nevoie de ajutor si suficient de curajoase incat sa-l cereti. Daca totusi nu vreti sa o faceti, uneori cineva din afara poate oferi o perspectiva diferita asupra problemei. Am primit multe mail-uri in anii acestia de blogging in legatura cu diverse probleme, de la despartiri, la frica de esec, la probleme de bullying. Si nu cred ca am zis nimanui ceva nou sau revolutionar, dar faptul ca eram o persoana obiectiva, fara legatura cu problema in cauza, le ajuta.
Nu e o rusine nici in a cauta ajutor profesionist. Una din mentalitatile cu care ma “luptam” ca studenta la psihologie era ca mersul la psiholog e echivalent cu a fi nebun, ceea ce e cat se poate de fals. Chiar citeam intr-un studiu recent ca un numar tot mai mare de oameni sunt afectati de depresie si anxietate. Cauzele sunt lesne de ghicit: lipsa unei comunicari reale, ritmul alert in care de desfasoara lucrurile, presiunea uriasa si lista poate continua. Nu ma intelegi gresit, nu va trimit acum la psiholog. Vreau doar sa intelegeti ca existe multe optiuni din care puteti alege. Exista tot felul de terapii complementare sau activitati pe care le puteti face care sa va ajute sa traiti o viata mai linistita, ancorata in prezent.
In definitiv, nu conteaza ce alegeti sa faceti, dar daca va aflati intr-o situatie din care nu reusiti sa iesiti singure, va rog sa intindeti mana catre cineva. Nu tineti totul in voi, nu raspundeti cu “Bine.” la “Cum esti?” cand nu e asa, nu va fie frica sa recunoasteti ca sunteti umane si ca aveti momente de slabiciune.
Si nu uitati: “You is kind, you is smart, you is important”.
Love, K.
Asa este. E important sa știi ccand ai nevoie de ajutor și sa îl ceri. Iar mersul la psiholog este atât de greșit inteles..
I love this kind of posts, keep up the good work!
Will do, multumesc :* <3
Si cum procedez cand ceea ce am pe suflet nu pot impartasi cu nicio persoana apropiata pentru ca am certitudinea ca ma va judeca cu siguranta?Ce-mi ramane..iti spun eu,din experienta mea…sa plang doar cand nu ma vede nimeni sperand intr-o usurare ce va sa vina..dar cand??
Am adresat si aceasta problema, draga mea…apelezi la cineva din exterior. Eu sunt oricand aici in caz ca vrei sa-mi scrii, iar daca problema e mai serioasa poti apela la un psiholog sau poti incerca terapii complementare. Capul sus :*
M-a emoționat postarea ta, ai atât de multă dreptate!
Ma bucur :*
ce bine ai spus!
:* :*
foarte frumos Koko ! Felicitari ! Oricat de dragute ar fi hainele si fardurile, e multa nevoie in blogosfera si de articole cu substanta, profunde care sa trateze probleme reale.
Asa e, trebuie sa ne ocupam si de interior :*
Este foarte bine sa vorbesti cu cineva!!! Sa te descarci! Sa ceri un ajutor sau doar un sfat! <3
Asa este :* <3
Mi.au luat ani de zile de “nu-mi trebuie/n-am nicio problema” pana am ajuns la psiholog. A trebuit sa ajung rock bottom emotional ca sa.mi dau seama ca eram un carusel de emotii si ca repetam un pattern nesanatos de oameni. Dupa 6 vizite pot spune ca sunt pe.drumul cel bun. Va fi luuung dar sunt sigura ca voi vedea si luminita de la capatul tunelului.
Parerea mea e ca oricat ne bazam pe.cei din jur un sfat avizat e mai bine venit. Pana sa ajung la psiholog traiam cu impresia ca am avut o copilarie perfecta cand defapt am niste puncte sensibile care m.au transformat in omul care sunt azi. Acum repar si merg mai departe, optimista pentru ca invat sa ma iubesc mai mult pe mine si dupa pe ceilalti si sa nu mai pun sufletul meu la bataie de frica ca cei din jur nu ma vor accepta asa cum sunt si sa fiu mereu in garda sa ma placa.
Succes Maria cu initiativa si te voi urmari cu drag :*
Ma bucura mesajul tau, sper ca tot mai multa lume sa te urmeze :*