Team-work, agitatie, imaginatie, emotie, determinare, satisfactie…cateva din cuvintele pe care le-as folosi sa descriu ziua de Joi, cand am participat la prima mea prezentare de moda in calitate de make-up artist. A fost o experienta de neuitat, atatia oameni talentati si frumosi adunati la un loc pentru a crea arta. Stilistii, modelele, profesionistii de la Gett’s, echipa de make-up artisti, personalul de la Dalles Go…atatia oameni lucrand impreuna pentru a transmite o poveste spectatorilor. Sper ca ne-a iesit, sper ca si cei din sala au vazut ce am vazut noi.
“Maiastra, Povestea rescrisa a iei” avut loc Joi, la 20:00. Evenimentul a fost dedicat iei traditionale romanesti si reinterpretarii contemporane a acesteia. Studentii de la cursurile de Stilism Dalles Go au aratat cum poate fi integrata cu rafinament camasa populara in tinutele contemporane. Ei au format echipe si au creat cate doua tinute urmarind o anumita tema, o poveste in care au transpus modelul si implicit ia. Dandy, Rock Glam, Princess Leia, Vampire Chic, Alice in Urbanland, Russian Girl sau Muslim Bride sunt doar cateva dintre personajele aduse la viata pe catwalk.
*via
Eu am “extras” vampirul chic, o tanara care in momentul transformarii purta ie, si o cantareata de opera, care traieste o complicata poveste de iubire. Discutasem in prealabil conceptul de machiaj cu echipa mea de stilisti, iar in ziua cea mare am machiat 3 fete si am facut diverse retusuri pentru celelalte echipe.
Pentru Gabriela am realizat un machiaj smoky black, fara sprancene si cu buze inchise la culoare. Sabina are un machiaj smoky black cu argintiu, sprancene pronuntate si buze date cu concealer. Iar pentru Dana am facut un machiaj in stilul Sophiei Loren, cu nuante neutre la ochi, cat eyes si buze nude. Va las mai jos poze cu ele si link-urile pentru a vedea restul machiajelor si tinutelor.
De cand suntem mici, adultii din jurul nostru ne ghideaza spre slujbe dezirabile, cele care asigura un anumit statut si un anumit stil de viata, iar eu nu sunt o exceptie. Desi am inceput de cativa ani sa ma intretin din blogging si make-up, tata priveste si acum indoielnic ceea ce fac si ar prefera sa ma indrept spre ceva mai “sigur”. Nu pentru ca n-ar avea incredere in mine, nu pentru ca n-ar vrea sa ma vada fericita, ci pentru ca a crescut intr-o perioada in care trebuia sa ai un anumit tip de job pentru a avea o viata confortabila. Iar el vrea ce-i mai bun pentru mine, vrea sa stie ca o sa duc o viata plina si cand ei n-or sa mai fie. E greu sa inteleaga cat de important e sa faci o munca care te implineste, care te face fericit…si ca asta e mai important decat orice recompensa materiala. N-am simtit cum au trecut cele 6 ore Joi…si in ciuda agitatiei, a forfotei, a haosului controlat, in mine era o liniste atipica pentru felul meu de a fi. Sunt, de obicei, o persoana anxioasa…dar acum ma simteam la locul meu, simteam ca fac parte din ceva mai mare decat mine si asta imi dadea forta si determinare. Si nu zic ca asta vreau sa fac pentru tot restul vietii, ci doar ca in sfarsit am curajul sa urmez ceea ce simt ca m-ar face fericita pe mine, nu pe cei din jurul meu. Pe scurt, faceti ceea ce iubiti!
Love, K.
